Alandala 2

Placute orasele in care timpul curge lent, nimeni nu se streseaza, nimeni nu se supara daca face si alta treaba decat cea pentru care e platit. Sa luam un exemplu aleator: Buzau.

Banca. Intru,  gardianul raspunsese la telefon si acum o chema pe tanara de la front office ( care probabil fuma in back office).  Dupa ce ma lamuresc eu ce si cum, indraznesc s-o rog pe tanara care se dadea acum cu crema pe maini sa-mi dea un formular. Incep apoi sa-l completez si, probabil pentru ca nu eram foarte rapida si citeam si ce urmam sa semnez, gardianul bun-la-toate vine sa-mi dea indicatii: asta nu mai trebuie, trebuie sa semnati doar aici, bifati aici etc.

Si mai placut a fost sa gasesc o carte copertata, din 1921, cu stampila Bibliotecii Facultatii de Stiinte Juridice, Bucuresti. Pesemne biblioteca a gasit de cuviinta sa doneze Buzaului niste carti ( erau vreo 10 ).

Aaa..si in Complexul Comercial Carrefour din Focsani nu aveau de mancare. Nu tu KFC, nu tu McDonald’s, nu tu nimic. Doar o kebabarie locala,cu niste oameni foarte, dar foarte plictisiti de viata. Au totusi multe indicatoare, chestie relaxanta pentru mine.

Da, stiu, iar n-am scris nimic. Ma voi stradui mai mult.

Carti si resuscitare

Apreciez un om cu un simt al echilibrului bun. De pilda, sa stai neagatat de ceva intr-un metrou, cu o carte ( si nu orice carte, ci un ditamai Hemingway-ul) din care sa si citesti, este o realizare.  Desigur, poti intotdeauna opta pentru varianta mai electronica a activitatii: ebook-readerul. Da, au aparut si prin metrou.

De acum incolo puteti intra in stop cardio-respirator langa mine fara nici un stres. Ma voi pricepe sa va readuc in lumea mea cu pretul unor coaste rupte.  Am verificat pe un manechin. Sa vad spun cum se face? Gasiti pe net. Pe scurt, daca omul e cazut:

1. aplici stimuli auditivi si tactili : “ domnule, sunteti bine?”,zguduindu-l

2.aplici stimuli durerosi: ciup-ciup

3. faci hiperextensia capului si verifici respiratia ( te apleci peste fata lui, ca-n filme): vezi daca simti, auzi si vezi respiratia 10 sec.

4. suni la 112  ( suni si daca respira si l-ai pus in pozitia de siguranta- pe o parte- si daca nu respira)

4. faci masaj cardiac : 30 de apasari rapide si puternice pe mijlocul sternului urmate de 2 respiratii gura-gura, nas-gura sau nas+gura-gura(la bebei) si asa mai departe pana isi revine, pana obosesti sau pana te inlocuieste altcineva

Aa..si daca vi se ineaca bebelul cu ceva si are mai putin de un an, sa nu-l luati de picioare si sa-l zguduiti pentru ca e posibil sa  ramana cu leziuni cerebrale ( se pare ca are creierul mai mic decat cutia craniana). Se dau 5 lovituri intre omoplati si gata. Heimlich nu se face pentru ca au ficatul prea mare si riscati sa-l lezati.

Asa…acum ca m-am dat mare ca stiu 3 lulele+3 surcele, abia astept sa mai invat alte lulele si surcele.  Acestea sunt lucruri pe care toata lumea ar trebui sa stie sa le faca. Data viitoare intubez..n-o sa mai fie asa interesant/util pentru voi. Daaaar..eu sa fiu sanatoasa

LE: Am uitat primul pas. 1prim: Te asiguri ca esti TU in siguranta. Adica nu te duci ca eroul sa resuscitezi omul conectat la electricitate.Mai intai il deconectezi pe el. Nu te duci in mijlocul unui accident rutier fara sa te asiguri ca nu te calca si pe tine masina. Nu te duci sa salvezi un om aproape inecat cand tu nu stii sa inoti. Ati inteles ideea. Voi pe primul lor. Sa nu muriti incercand pentru ca nu aveti mai multe sanse.

Iar la respiratia gura-gura, sa-l tineti de nas ca aerul pe care-l suflati sa nu iasa pe acolo, ci sa se duca in plamani.

Sensul cuvintelor

In micul orasel de provincie am descoperit sensul frazelor. Pentru ca se pare ca in general fraza X inseamna de fapt fraza Y. Iar daca nu cunosti cu exactitate corelatia, s-ar putea sa ai surprize.

Asadar, te intalnesti cu oameni care nu te-au mai vazut de ..8 ani. Invariabil, vei primi una dintre aceste 2 replici:

– Vai, Hortensia, tot in clasa a 7a zici ca esti! ( Hortensia avand nici mai mult, nici mai putin de 23 de ani). Cu variatiuni pe aceeasi tema: “ Nu te-ai schimbat deloc!” “ Ce fata de copil ai!”      Ei bine, dragele mele, daca auziti aceste fraze, nu va bucurati. Nu inseamna, cum ati fi tentate sa calculati, ca daca la 23 ti se spune ca arati de 13 ani, la 67 o sa arati de 57, ci pur si simplu esti la fel de nemachiata/prost machiata, nearanjata si nemanierata ca in clasa a 7a.  O stagnare.

– Vai, Carmina, ce domnisoara te-ai facut! Sa nu te mai recunosc!    Ei bine, sa nu credeti ca asta inseamna ca ai evoluat de la stadiul de pubera la cel de diva. Pur si simplu arati mai in varsta decat s-ar fi asteptat. Ori ai prea mult creion negru la ochi, fusta vulgar de scurta sau orice alta chestie care contrasteaza cu imaginea de acum 8 ani.

Acum ca v-am luminat, nu stiu ce sa va sfatuiesc. Desi am vaga banuiala ca daca va coafati parul zilnic, o sa va fie mai bine. Incercati.

Iar de maine, o noua etapa.  Va povestesc eu. S-a cam dus vacanta..show must go on.

Alandala

1. A venit vacanta pentru studentii de anul 4. Cum mi-am dat seama? Minim 7 statusuri cu „vacantaaaaa!/ VACANTA/ Freeee/ Finally”  si poze de avatar cu minunatul cuvant „VACANTA”.  Da…. plus ca brusc am foarte mult timp liber. Atat de mult timp liber incat scriu pe blog. Si sunt foarte activa pe facebook. Daca ma incordez un pic ma apuc sa-mi povestesc viata si pe twitter. Deci da, e vacanta.
2. Am descoperit rolul cantecelor. Nu vorbesc de melodii, ci de cantece.  Ele sunt acolo ca sa rezoneze cu tine. Esti trist ca a pierdut Uruguay? Baga niste Andre. Esti bucuros ca n-ai datorii? Pune niste N&D. Daca esti pretentios si te zgarie la urechi banalitatile, inseamna ca nu esti suficient de suparat/fericit.  Si asa faci terapie prin cantece. Simplu.
3. E criza. Chiar e. Ieri, pe autostrada Bucuresti-Pitesti se mergea pe prima banda, in coloana, cu 90 km/ora. Am numarat doar 4 masini care s-au incumetat sa nu mearga „la consum” si sa ne intreaca cu 120km/ora. Criza, I tell you.
4. Exemplu pentru punctul 2: 

Barul meu preferat – Serial – pct. A

Este un bar mai special si d-asta il vizitez aproape zilnic. In primul rand este selectata clientela. Daca indeplinesti un numar de X parametri, ti se da un permis pe baza caruia ai voie inauntru. Eu sunt atat de smechera incat am 2 permise, unul lasandu-l pe acolo in cazul in care il uit acasa pe primul.

E un loc pentru oameni singuri, amenajat astfel incat sa nu socializezi. Fiecare are masa lui si-si vede de treaba. In cazul de fata, de bere. Ai o tona de sortimente din care sa alegi: bere romaneasca, bere englezeasca, bere frantuzeasca si chiar si bere nemteasca. Si-ti iei frumos o bere, 2,3 (depinde cate poti duce), te asezi la masa si te apuci sa bei. Bei de placere sau de nevoie.

In curand se va face un an de cand merg in barul asta, deci s-ar putea spune ca sunt “de-a casei”. Acest lucru imi aduce anumite avantaje. In primul rand, barmanitele ma cunosc. Si e frumos sa ma anunte de marti ca vineri barul se va inchide mai devreme. Sau sa ma lase sa intru fara permis 3 zile la rand. In al 2lea rand, mi-am format ochiul si-mi dau seama care e betiv sau care e venit doar la agatat.

Ca date generale, barul se aglomereaza mereu in anumite perioade ale anului,iar inainte de vacante e mereu aproape gol. Sincera sa fiu, atunci e frumos. Ai toata berea numai pentru tine, poti gusta din toate sortimentele fara jena si e si foarte foarte liniste.

Barul iti ofera doar bere. Daca vrei paie, iti aduci de acasa. Fiecare cum simte: unii au un singur pai, altii au paie colorate pe care si le aduc in recipiente, altii au paie cu cristale Swarovski. Eu personal am paie colorate pe care mi le-aduc intr-o punga.

Iar daca vrei altceva decat bere, sa fumezi de exemplu..sau sa socializezi, trebuie sa iesi din bar. Au politica lor de “beer only”.

Cam asta ca prezentare generala. Clientii insa fac toata experienta barului interesanta. Dar despre ei o sa povestesc intr-un numar viitor.

Observatii obiective AC/DC

Acum, ca a terminat de vuit toata blogosfera, pot sa ma apuc si eu sa-mi dau cu parerea.  A fost bine. In sensul ca n-a fost rau. “ Face treaba” gasca mare.

Incepand cu o oprire in Pirahna, am reusit sa ajungem pe la 6 la locul faptei. Numai bine, abia incepuse. Baut bere, fumat tigara, vorbit ( actiuni ale grupului, nu ale mele per se ). La Iris ne introducem in multime si acolo ramanem pana cand artificiile fac valurile de oameni sa ne-mpinga spre iesire. In multime, cantat, dansat,sarit ( pana cand o tanara ne-a anuntat ca-i invadam spatiul), aplaudat,baut ( random beer, random people), tipat, iar aplaudat ( tot actiunile grupului, nu ale mele per se).

Oamenii. 3 mimoze cu pelerine roz la VIP 2. Liceeni. Multi indivizi 35+. Putine tipe ( le puteai vedea in carca vreunui boyfriend zelos). Mi-a placut faptul ca toti oamenii de la VIP aveau cornite luminate iar pe intuneric se vedeau chiar simpatici. Formau o turma simpatica.

Cozi. Coada de 13 de min la hot-dog (am razbit-o pentru ca prea eram cu foamea-n gat). M-am bucurat vazand coada de la toalete ( aproximez o juma’ de ora. Nu si daca te sustrageai spiritului de turma si nu te asezai la primele toalete vazute. Existau si in afara ţarcului toalete, mai putin vizitate. Iti puneau aia o stampila pe bilet si gata). )  (iar vorbesc din paranteza-n paranteza si n-am discursul clar)

Oameni 2. Mi-am adus aminte ca erau chiar multi oameni 40+ cu ochii injectati de bautura. Nu-i inteleg. Si se plimbau prin multime si depanau povestiri cui avea urechi sa auda.

Oameni antipatici. Tipa mai sus mentionata si cuplul de grasi care s-a bagat in fata mea cu chipsuri intr-o mana si hotdog in cealalta. M-au suparat. Nu dansau si venisera ca la film.

Atmosfera a fost pe placul meu, in special la Hells Bells si War Machine. M-a socat un pic striptease-ul lui Angus ( pe cuvant ca acum 23 de ani n-as fi avut nimic impotriva), dar si-a rascumparat greseala cu acel solo/riff/whatever the term is. Asa da!

Hmm… Prea multe  detalii irelevante. De data viitoare revin la stilul meu criptico-de-neinteles pe care eu il inteleg atat de bine. Si da, stiu ca practic despre trupa am scris fix 4 randuri.

Note to self: Sa nu-mi mai iau geanta pentru ca nu pot sari corespunzator. Plus ca deranjez lumea.

Prima conversatie cu un gay+ prima masa cu adevarat chinezeasca

Care era si chinez. Era unul dintre cei 1% chinezi care vorbesc engleza bine si mai avea si accent de gay pe deasupra. A fost foarte de treaba, era mai elegant si feminin decat mine, a baut un sfert de bere roz si s-a ametit, a fost incantat de miscarile de Macarena ce le-am facut noi pe toate melodiile si pe deasupra a mai agatat si un tip.

El si Alex (alt chinez) ne-au dus sa mancam mancare chinezeasca adevarata.Nu d-asta adaptata pe care o gasesti in toate restaurantele chinezesti. Eram singurii occidentali de acolo:)

Si era o masa cu plita in centru, plita pe care se punea un ditamai vasul cu un sos-lichid dulce/ iute. Mai aveai niste castronase in care erau sosuri si ti se aducea mancarea. Cruda. Carne de miel cruda, ciuperci crude, pepene galben, carne de vita cruda, taietei din orez cruzi, taietei din faina, creveti etc.  Si luai cu betisoarele (!!!) bucatica de carne, o puneai in sosul-lichid de pe plita, stateai o perioada pana se schimba culoarea si gata. Mancai.

Am stat 2 ore sa ne chinuim cu mancatul.Si normal ca 3 ore mai tarziu mie-mi ghiortaiau matele. Dar nu mai conteaza..a fost o prima experienta!

Primul meu rechin

In sfarsit am vazut si eu un rechin in fata ochilor. In habitatul lui, nu inchis intr-un acvariu. Si i-a placut de mine pentru ca apoi a venit sa inotam cot la cot. De muscat nu m-a muscat. Nici macar nu m-a atacat. Animal planet m-a educat bine: rechinii nu te ataca decat daca esti sclipicios ca un pestisor sau ai forma de foca ( surfer). Sau daca sunt curiosi. Iar al meu n-a fost curios.

Astazi se pare ca am mai trecut pe langa unul, dar a dat Sabri alarma inainte sa apuc sa-l vad si eu. Ea ii vede mereu.  Si cum asta s-a intamplat de dimineata, restul zilei am stat sa ma bronzez. Si am reusit. Ma ustura toata pielea.

Punct.

N-am timp de titlu

 

Ce faci când o persoană considerată importantă la nivel naţional moare?  Ţii un moment de reculegere, după care-ţi vezi de viaţă.

Ce faci când o persoană considerată importantă în UAE moare? Mai exact,unul dintre cei 18 fraţi ai preşedintelui Emiratelor, Sheikh Ahmed bin Zayed. Păi :

– amâni concerte programate cu luni inainte: Il Divo

– anulezi concerte la care nu se mai putea cumpara bilet cu o saptămână inainte: Chopin Bicentennial Celebration, Yundi Li

– în ziua inmormântării însămânţezi nori ca să fie înnorat, că doar şi natura suferă.

– pui radiourile să-şi întrerupă programul obişnuit timp de 3 zile. Astfel, auzi peste tot muzică clasică. Irelevant ce anume. Fie ea Oda Bucuriei, Rapsodia Ungara sau Air.  Cuvinte să n-aibă.

Şi uite aşa faci tot omu’ să bage de seamă că mai există şi alte lucruri în afară de el însuşi şi lumea-i îngustă.

De-a datul cu placa. Take one.

A venit vremea sa ma dau si eu cu placa de zapada. Snowboardul. Placa. Iar acum, dupa ce mi-au trecut durerile articulare, febra musculara, durerea-n posterior, pot sa afirm cu tarie: Imi place. 

Si spun asta in conditiile in care la prima coborare mai mult am stat pe zapada decat pe placa. Dar! Comparandu-mi evolutia cu cea a celuilalt incepator, pot sa spun ca am fost chiar o diva (multumesc pe aceasta cale mentorilor mei, Silv si Oh-la-la). Iar la o doua coborare, ce pot sa spun, am excelat ( in sensul ca am stat mai mult pe placa, desi am numarat 20 de cazaturi pana sa ma plictisesc de numarat).

Din paragraful de sus tragem concluzia ca deja sunt nascuta cu placa-n picioare, asa ca imi voi permite sa va dau niste sfaturi ( pentru ca eu stiu mai bine. Intotdeauna.) :

1. puneti-va un semn de incepator daca stiti ca veti cadea de mai mult de 23 de ori la o coborare pe partie lunga ( Sinaia spre exemplu). In felul asta va spalati pe maini daca picati ca mamaliga pe mijlocul partiei, cu suflarea taiata si-i incomodati pe ceilalti. Pe principiul : “uite nene, sunt in galben, pericol public, n-ai ochelarii la tine?”

2. Dati-va pe mijlocul drumului. E mai bine sa-i incurcati pe ceilalti decat sa te duci involuntar in panta din dreapta si sa fii nevoit sa cazi fortat ca sa te opresti, sa-ti dai placa jos din picioare, s-o cari pana in mijlocul partiei si sa te reasamblezi acolo ca sa poti sa-ti reiei cursul.

3. E mult mai palpitant pe aratura, pe zapada neatinsa de miile de schiori. Prinzi viteza, nu trebuie sa ocolesti pe nimeni, nu ti se face jena ca-i incurci pe altii, iar daca pici, pici pe moale. Ar fi de evitat mini-brazii si impotmolirea ( pe alocuri).

Desi 2 si 3 ar putea parea contradictorii, nu sunt. Ideea e sa nu mergi pe margine. Ori  pe mijloc, ori pe aratura, niciodata pe margine.

4.Nu te stresa ca ai descoperit placa cu 10 ani mai tarziu decat cei din jurul tau. Desi sunt mici, fac tumbe si restul, tu ai avantajul ca esti incepator si poti oricand sa cazi, facandu-i si pe mucosi sa te urmeze. 

5. Nu rupe legaturile placii inchiriate! In felul acesta, nu vei fi nevoit sa mergi la pas juma’  de drum.

6. Nu te da pana la 16:50, cu gandul ca vei prinde ultima telecabina. Vei avea surpriza ca trebuie sa stai 40 de min in frig, la o coada formata din oameni care nu au auzit de sfaturile mele.

Acestea fiind spuse, mai am de trecut in revista doar Londra, barul meu de suflet ( despre care o sa povestesc episodic) si ce o sa mai descopar de acum incolo.