Desert 3/n

Si m-am dat si cu placa pe nisip. Nu recomand decat daca vrei sa faci gambe-de-Hagi. In 2 ore am reusit sa ma dau de 7 ori. Aluneci 30 de secunde si apoi urci 7 min. E groaznic de greu sa urci o duna de nisip. Chiar nu merita efortul. Nu prinzi nici viteza, se termina inainte sa te dezmeticesti si dureaza o vesnicie sa-ti dai jos placa/sa-ti pui placa.

Concluzie: Don’t do that at home. Decat daca vrei sa vezi niste privelisti de pe o duna. Asta da. Impresionant.

Ca sa va fie usor sa ma localizati, sunt in San Piedro de Atacama.

Ca sa fiti invidiosi: maine ma duc cu bicicleta off-road iar apoi in Valea Lunii, unde umbla vorba ca s-ar vedea un apus superb. Apus pe care EU il voi vedea.

Ca sa tin minte: conversatiile din camera comuna a hostelurilor sunt interesante. Ieri au fost niste brazilieni economisti ce s-au certat cu grecoaica pe tema „socialism versus capitalism”, azi este un neozeelandez(?) cu fata de fermier care o sa umble 6 luni prin America de Sud. De unde au oamenii astia atata timp liber??

Ca sa inchei: sunt ocupata.

Sunt in urma cu minunata poveste, dar 2/n.

Cine ar fi crezut ca in Chile se face carte? Si ce carte! Doctorul are 6+ pacienti, un rezident si 1-3 interni(echivalentul studentului de an terminal). De pacienti se ocupa astia tineri, iar apoi, impreuna cu doctorul, stam toti cam 30 de min/per pacient, discutand si emitand ipoteze. Plus ca ne pune intrebari. E un fel de Grey’s Anatomy in varianta latina.

Nu stiu astia ce e ala un megatoscop intrucat Rx/CT/RMN sunt pe calculator. Cat despre completatul fiselor, inca ii mai pandesc ca sa vad daca pun ceva la plesneala.

Nu prea inteleg dinamica relatiilor de pe aici. Sunt prea…prietenosi. Plus ca se pupa toti cu toti ca si salut. Adica stimabilul dom’ doctor cu internul sau rezidentul. Iar la cafea se duc tot impreuna. Este o atmosfera prea placuta si colegiala. Trebuie sa gasesc hiba.

Acum mai duc la o repriza de vizitat. Ah…hai sa fac un post lung si sa scriu si despre ieri. Valparaiso imi ramane in pending.

Ieri m-am imprietenit cu grecoaica venita si ea la “intercambio”, asa ca ne-am dus sa vizitam. E cu 2 ani mai tanara si 2 capete mai inalta, asa ca aratam foarte amuzant atunci cand eu ii dau indicatii ( pentru ca am scoala vietii, d-aia). Trage foarte mult catre mersul in baruri, iar eu, om serios, trebuie sa tin pasul. Ca doar nu pot sa spun ca fac pe mine de frica noaptea si ca vreau acasa pentru ca am prieteni imaginari cu care vorbesc.

Asa ca am urcat Santa Lucia Hill pentru a vedea panorama orasului si ne-am imprietenit cu o australianca ce se ducea la voluntariat in Ecuador. Terminase Dreptul asa ca si-a luat un an liber. Iar cu ea am fost in boemul cartier Bellavista, unde am vazut cele mai graffitti-ate localuri din lume. Si n-am murit.

Si asa incepe seria CHILE 1/n

Acesta va fi un post mereu actualizat. Sa vad ce iese.

Ajungand in Santiago de Chile:

• Primul lucru vazut: stalp cu semnul S ( seism – stati langa el cu incredere)
• Prima conversatie englezo-spaniola: cu un columbian vorbaret care-si lauda tara.Era viitor bucatar si auzise ca-n Paris iti poti lasa masina deschisa si nimeni nu-ti fura. L-am lamurit eu repede cum e cu gypsy-sii mei de prin toata Europa.
• Prima conversatie in spaniola 100%: cu taximetristul care mi-a spus ca a intalnit romance venite la maritat in Chile si ca mi-i recomanda cu caldura pe cihlienii din Insula Pastelui, intrucat sunt bine-facuti, inalti si puternici.
• Prima reactie avuta cand am ajuns in locul in care o sa stau o luna : Aoleu, ce bine era in Mexic! Acum am inceput sa ma obisnuiesc si sa fructific neajunsurile, ca doar oameni suntem.

None

Mi s-a spus ca-s setata pe autodistrugere. Dar totul ruleaza in fundal, iar doar uneori prezint exacerbari. Ca acum de exemplu. 4 nopti consecutive de iesit pana la ore matinale ( cea mai matinala a fost 10 dimineata), timp in care am reusit sa acumulez niste cioburi in talpi, sa fac febra musculara la gat si spate (!) si sa ma potolesc.

Si, asa cum graviteaza fetele in jurul unei perechi de pantofi, a unei posete, a unui inel cu diamante, eu nu sunt mai prejos. Numai ca se intampla sa deraiez..iar atunci raman pierduta-n spatiu si nu stiu cum sa ma comport. Simt doar pleosteala si furie.

Dar fac supe. Buna. Sunt deja la a 3a si sunt mandra de mine.

Cum e cu constanţa in postari

Adica mai aveam o groaza de povestit despre mexic, la care putem aduna o groaza de povestit despre Berlin, si totusi ceea ce m-a determinat sa ma reapuc de scris a fost nevoia de a ma lauda.

Da, am alergat continuu 11,3 km intr-o ora si un pic. Da, nu ma mai puteam tine bine pe picioare cand am decis(!) sa ma opresc. Da, ma dor toti muschii. Da, nu mai pot cobori mai mult de 6 scari fara sa simt durerea-n genunchiul stang. Si DA, a fost o tampenie ce-am facut. Dar sunt mandra de mine. Dupa ce ma vindec o sa incep din nou.

Am fost aseara in B52 la petrecerea de halăuin a medicinistilor. Surprinzator de bine. A fost numai ( si cand zic numai inseamna ca numai) muzica buna. Chiar un pic infricosator sa vezi cum toti urla la unison “ I’m on a highway to hell” .  Ca o doamna ce sunt, normal ca m-am suit pe tocuri doar ca sa am ce sa dau jos din picioare cand a fost vorba de dansat.

Iar acum trebuie sa inchei prematur pentru ca ma duc la o a 2 petrecere de Helouin. ( si vroiam sa si filosofez pe marginea ideii dar na.. keine Zeit)

Mexico 6

Acum vreo 2 zile ma simteam responsabila pentru ca n-am intrat intr-un rau cu pietre si viteza mare (asa cum a facut tipa de 30 de ani cu care am fost si care a fost purtata un pic de curent). Insa in urmatoarea zi m-am catarat pe cursul unui rau pana la o cascada. Frumoasa cascada, nimic de zis, dar mami n-ar fi prea mandra pt ca unele stanci erau alunecoase.

Am dormit cam 4 ore pe noapte,asa ca nu pot sa sintetizez lucrurile. Dar! Iar n-am putut intra intr-un club pentru ca nu m-au crezut ca-s hoaşcă batrana.

Am avut avantajul de a experimenta Puerto Vallarta din prisma unui localnic, nu ca si un simplu turist care merge in centru, la plaja si atat. O localnica a fost atat de draguta incat sa ne arate cam toate locurile misto de pe acolo. D-asta am ajuns la Mismaloya, la rau, la cascada.

Si apropo de rau, mexicanii nu sunt tocmai cea mai cizilizata natie. Erau duminica toti adunati la picnic pe malul raului, facand mizerie si galagie.N-aveai loc nici sa te duci sa te speli ca un gipsy adevarat. Plus ca trebuie sa te tocmesti la taxi pentru ca nu vor sa puna taximetrul in functiune.

Sunt un pic foarte obosita acum, deci termin. Dar data viitoare trebuie sa-l barfesc pe italian

Mexico 5

Puerto Vallarta.  Suntem in hostel. Foarte educativ. Acum o israileanca ne arata cum se scrie Happy New Year. Se plimba de o luna jumatate prin mexico si a fsot si o luna in America. E controlor de bagaje in gari. Un pic ofticant. Cum sa fii controlor si sa te primbi prin toata lumea atata timp?

Doi americani au venit in mexic ca sa joace sudoku. De 3 ore fiecare are carticica lui de sudoku si completeaza.Prietena e mai avansata, se rezolva pe cele de Black Belt.

Am intrat in Pacific azi. Calda apa. Imi convine. Acum ploua, dar ne descurcam.

Imi place atmosfera de hostel. A venit proprietarul si a vorbit cu noi. Vorbea italiana, un  pic germana si ne-a povestit ceva despre romani circari intr-un tren de Budapesta. M-a facut de cacao.

Mehico 4

Am inteles ca mai vreti barfe de peste ocean, dar chiar sunt foarte ocupata cu distratul. Maine de exemplu ma duc la mare, la Puerto Vallarta pt 5 zile.  Iar astazi a fost prima zi in care n-am iesit. Sambata a fost o mare petrecere ce “bine ati venit” pe care poate o s-o comentez candva.

Scurte:

– mexicanii beau numai bere light ca sa nu se ingrase

– imnul comunitatii gay a fost la un moment dat
mai ahi, mai ahu, mai aha, mai ahaha… blablabla plumapluma ei, plumaplumaei, plumapluma plumaiei. Fix asa. O-zone cu plumaplumaiei.

– ieri italianul nu s-a putut hotari intre ramele de ochelari Burberry si cele Prada. Isi va cumpara asa..ca sa fie. Pt ca ochii ii sunt sanatosi

– Lady Gaga este la mare cautare aici. Ea si Madonna

-in Austria e obligatoriu serviciul militar ( na ca am barfit si austria)

-Intotdeauna am incurcat spaniola si italiana.Iar cand sunt cu mexicanul si cu italianul nu pot exersa spaniola pt ca se face o varza-n capul meu. Italianul vrea sa invete spaniola asa ca le combina, mexicanul vrea sa invete  italiana asa ca le combina => eu ajung sa vorbesc combinat pentru ca nu stiu care e cu care.

Suficient.

Mehico 3

Vrei sa te cunoasca mai repede toata sectia de chirurgie? Tot ce trebuie sa faci e sa lesini. Sau sa te faci ca lesini. Asa m-am gandit eu sa fac pentru a socializa mai repede.

Mai fusesem in operatii, asa ca nu stiu de ce am fost atat de girly girl. M-a intrebat doctorul: O sa lesini? Eu, cu valva-n mana, in culmea gloriei: Nuuu. Trec 6 min, incep sa ma simt nasol, asa ca-l anunt: o sa lesin, dar un pic mai incolo. Si au inceput toti sa se agite, m-au scos de acolo, m-au pus pe un scaun. Eu le explicam frumos: uite, vad alb, uite, am picioarele moi, uite, am diaforeza,uite ,o sa vomit, ba uite, n-o sa vomit. In spaniola, ca o diva. Mi-au dat o cola si asta a fost. In urmatoarele 5 ore toti ma intrebau ce mai fac, cand mai lesin, d-astea. Ne-am imprietenit noi

Cu asistentele comunic numai in spaniola (ca o diva), iar cu doctorii in englezo-spaniola.

Facts: – in aceeasi sectie fac si chirurgie generala, si chirurgie ortopedica, si chirurgie pediatrica.

– cica ar avea laparoscop, da-l folosesc dimineata, asa ca am vazut o colecistectomie traditionala

– ti se da costum de chirurg steril si apoi, daca vrei sa participi la operatie, iti dau si halat steril (dupa ce te speli si restul)

-pusul manusilor difera pt ca ti le pune asistenta ( si nu mi se pare tocmai steril)

– fac mare economie la anestezic. 2 operatii am vazut ( prima nu se pune pt ca a fost cu incidentu’) si la ambele s-a trezit pacientul in timp ce se facea sutura.

– isi scriu raportul la masina de scris:D toc-toc-toc. Si in timpul dintre operatii se joaca pe ipad-ul ala mare si nou. Un fel de mica discrepanta, as indrazni sa spun.

Cam atat cu barfitul. Abia astept sa ma duc luni. Sunt vedeta deja, toti ma vor invita la operatiile lor

Mehico 2

Acu’ scriu doar pentru ca mi-e lene sa raspund de x+1 ori la intrebarea “ce-ai mai facut? cum e pe acolo?”. In principiu e cald si bine. Asa ca prea multe lectii de viata n-o sa dau in perioada asta. Relatez.

Daca va duceti intr-un loc in care lumea te intreaba cam cat de departe e Romania de Transilvania, e bine sa stiti sa raspundeti la 2 intrebari de baza: 

1. cum e vremea acolo? ( eu am stiut sa spun ca ninge din cand in cand, dar voi trebuie sa spuneti cu grade celsius,pe trimestre)

2. care-i mancarea voastra traditionala? ( eu le-am zis pe romaneste ca mamaliga si sarmale, incercand apoi sa le traduc intr-un mod jalnic. Au fost atat de incantati incat acum trebuie sa le gatesc. Adica eu acasa stau pe supa instant si acum trebuie sa devin bucatareasa? Pt ca trebuie sa recunoasteti, iti trebuie talent ca sa faci sarmale)

Apoi avem pupatul ca forma de salut.

-1 pupic la mexicani. Suna economic, dar ei se pupa de “hello”, de “bye” plus de “nice to meet you”. Asa ca este obositor

-2 pupici la romani, intalieni si austrieci. Suna obositor, dar noi pupam doar prietenii (si dintre aceia doar pe cei pupaciosi de felul lor)

– 4 pupici la arabi. Este obositor doar sa-i vezi. Numai ca am vazut practicandu-se numai intre barbati, prieteni buni.

(imi pare rau ca o sa scriu atat de mult. Puteti sa impartiti totul in 2 zile diferite)

Astazi mexicanii tocmai au primit o bila alba de la mine. Au ceva ce nici in Austria nu exista. Spital de medicina de familie. Arata ca o mare banca. Au o sala de radiologie, un laborator si mai multe cabinete de consultatii insirate pe 3 etaje. Fiecare cabinet are un ghiseu( fix ca la banca) la care sta asistenta care programeaza pacientii si-i pofteste inauntru. Inauntru e doctorita cu calculatorul si cu studentul ( scriitorul de retete) langa ea. Si in principiu totul decurge ca in orice cabinet, numai ca mult mai eficient. Chiar au o baza de date solida, cu antecendentele fiecarui pacient si raportul fiecarei vizite)

Maine o sa primeasca o bila neagra. Azi n-am apucat sa vad clar, dar parca in spitalul normal au niste masini de scris in locul calculatoarelor. Then again, in Slovacia aveau tensiometre cu mercur,nu? 🙂