Cum e cu constanţa in postari

Adica mai aveam o groaza de povestit despre mexic, la care putem aduna o groaza de povestit despre Berlin, si totusi ceea ce m-a determinat sa ma reapuc de scris a fost nevoia de a ma lauda.

Da, am alergat continuu 11,3 km intr-o ora si un pic. Da, nu ma mai puteam tine bine pe picioare cand am decis(!) sa ma opresc. Da, ma dor toti muschii. Da, nu mai pot cobori mai mult de 6 scari fara sa simt durerea-n genunchiul stang. Si DA, a fost o tampenie ce-am facut. Dar sunt mandra de mine. Dupa ce ma vindec o sa incep din nou.

Am fost aseara in B52 la petrecerea de halăuin a medicinistilor. Surprinzator de bine. A fost numai ( si cand zic numai inseamna ca numai) muzica buna. Chiar un pic infricosator sa vezi cum toti urla la unison “ I’m on a highway to hell” .  Ca o doamna ce sunt, normal ca m-am suit pe tocuri doar ca sa am ce sa dau jos din picioare cand a fost vorba de dansat.

Iar acum trebuie sa inchei prematur pentru ca ma duc la o a 2 petrecere de Helouin. ( si vroiam sa si filosofez pe marginea ideii dar na.. keine Zeit)