Stiind de anul trecut ca va fi ceva ce-mi va placea, am trecut peste faptul ca toata lumea avea lucruri mai bune de facut decat sa mearga cu mine ( Ana, Oh-la-la, Sabri – va tin minte big time) si m-am dus. Si bine mi-a fost. Am primit loc in primul rand, urechile mi-au fost placut gadilate si pe deasupra am mai si aplaudat.
Si-mi place sa-i aplaud pe astia mici ( Categoria A, B si C). Lasand la o parte blabla-ul cu” ei sunt viitorul, sa investim in ei”, copiii astia chiar renunta sa se joace in fata blocului ca sa cante la pian. Renunti la ceva natural pentru o pasiune ( pasiune care in prima faza iti e insuflata de parinti).
La categoria +18 ani a fost amuzant ca au fost 3 finalisti si n-a fost nici unul cu premiul 1. Aici m-as fi ofticat si eu.
De castigat au castigat cei de la Stephan Braun Trio. ( asta ca sa dau si o informatie utila).
Si mai pot sa spun ca imi place conexiunea pe care pare ca o au atunci cand canta. Se vede ca le place ceea ce fac.
E tare bleah postul asta. Sper ca v-ati prins ca e scris doar ca sa vedeti ce mondena si cool sunt si ca sa-mi aduc eu aminte. A..da..si ca a trecut mai mult de un an de cand am blogul asta. Hate time.
Clopotzel
Indubitabil. Irelevant 
:)) Tu si Maria. Te vad peste 5 ani cum imi scoti ochii ca n-am mers cu tine.
Zic sa te pregatesti. Stii doar ca am memorie de elefant pentru chestiile astea
Am avut de facut macheta,planuri,sectiuni,elevatii,fiind si o casa p+2..Nu ziceai ca este mai important viitorul?;;) Cine stie..poate casa aceasta o sa fie pentru tine ,ca tot esti un soi de artista 😀
Soi esti tu. Sa vii sa-ti fac instructaj, ca n-ai priceput nimic. Daca nu-ti traiesti studentia ca sa lucrezi la viitor, vei fi un om tare nefericit. Go have fun.
Cineva mi-a spus acum vreo jumatate de an ca este intotdeauna destul timp. I knew she was bluffing 😀
Oricum, sanatoasa perspectiva. Go crazy with it!