Cine ar fi crezut ca in Chile se face carte? Si ce carte! Doctorul are 6+ pacienti, un rezident si 1-3 interni(echivalentul studentului de an terminal). De pacienti se ocupa astia tineri, iar apoi, impreuna cu doctorul, stam toti cam 30 de min/per pacient, discutand si emitand ipoteze. Plus ca ne pune intrebari. E un fel de Grey’s Anatomy in varianta latina.
Nu stiu astia ce e ala un megatoscop intrucat Rx/CT/RMN sunt pe calculator. Cat despre completatul fiselor, inca ii mai pandesc ca sa vad daca pun ceva la plesneala.
Nu prea inteleg dinamica relatiilor de pe aici. Sunt prea…prietenosi. Plus ca se pupa toti cu toti ca si salut. Adica stimabilul dom’ doctor cu internul sau rezidentul. Iar la cafea se duc tot impreuna. Este o atmosfera prea placuta si colegiala. Trebuie sa gasesc hiba.
Acum mai duc la o repriza de vizitat. Ah…hai sa fac un post lung si sa scriu si despre ieri. Valparaiso imi ramane in pending.
Ieri m-am imprietenit cu grecoaica venita si ea la “intercambio”, asa ca ne-am dus sa vizitam. E cu 2 ani mai tanara si 2 capete mai inalta, asa ca aratam foarte amuzant atunci cand eu ii dau indicatii ( pentru ca am scoala vietii, d-aia). Trage foarte mult catre mersul in baruri, iar eu, om serios, trebuie sa tin pasul. Ca doar nu pot sa spun ca fac pe mine de frica noaptea si ca vreau acasa pentru ca am prieteni imaginari cu care vorbesc.
Asa ca am urcat Santa Lucia Hill pentru a vedea panorama orasului si ne-am imprietenit cu o australianca ce se ducea la voluntariat in Ecuador. Terminase Dreptul asa ca si-a luat un an liber. Iar cu ea am fost in boemul cartier Bellavista, unde am vazut cele mai graffitti-ate localuri din lume. Si n-am murit.
Clopotzel
Esti foarte in urma cu minunata poveste….